Divortez! Ce se va intampla cu copiii mei...

Concediul paternal – cum poate obține tatăl zile libere de creștere a copilului?

16 Mai 2025

Herpes oral la adulti – tratament, preventie si remedii

22 Decembrie 2023

1 Octombrie 2010 publicat în Tati

Separarea de partener sau de familie este o situatie din ce �n ce mai des �nt�lnita �n societatea noastra. Despartirea se poate face prin parasirea unuia dintre parteneri a domiciliului fara a depune actele de divort fie legal prin introducerea actelor de divort. Divortul antreneaza o multime de efecte psihologice negative asupra membrilor familiei.

Copiii mici sunt puternic marcati de divortul parintilor, unii devin mai neascultatori, agresivi, sau mai putin afectuosi. Unii copiii de vârsta prescolara pot reactiona devenind foarte dependenti de parinte sau tematori cu privire la momentele sapararii. (de ex. atunci când sunt lasati la gradinita sau la scoala sau când trebuie sa mearga la culcare). Schimbarile în obiceiurile lor de a mânca sau dormi sunt adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plânge mai usor decât în mod obisnuit.

Comportamentul regresiv cum ar fi suptul degetului mare sau folosirea din nou a unui limbaj de bebelus sunt de asemenea manifestari frecvente. Enurezisul este de asemenea un semn obisnuit de suferinta emotionala si poate fi expresia anxietatii sau furiei. Uneori copiii manifesta probleme fizice, cum ar fi dureri de cap sau dureri de stomac. Aceste simptome nu trebuie trecute cu vederea iar atunci când ele persista copilul trebuie dus la medic si la psiholog.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.

MINISERIA KNOK VINE LA DIVA PE 15 AUGUST

Divortul parintilor îi afecteaza în mod diferit pe copii, în functie de vârsta acestora. Astfel, copiii mici, de 6-8 ani, nu au capacitatea de a face diferenta dintre propriile nevoi si nevoiile parintilor, neîntelegând de ce acestia nu mai pot convietui. Despartirea de un parinte produce tristete, frustare si sentimentul pierderii, chiar daca parintele absent îsi petrece o parte din timp cu copilul aflat în custodia caluilalt sot. Adesea, acesti copii se simt abandonati, considera ca nu mai sunt iubiti de parintele absent. Reactiile lor sunt însotite de stari de tristete si, în anumite cazuri, chiar de furie fata de parintele plecat, pentru ca au fost parasiti. Nestiind cum sa-si manifeste nemultumirea, acesti copii au reactii nepotrivite fata de parintele custode, fata de alti membri ai familiei, fata de alti copii sau chiar fata de profesori.

Fiind pusi în situatia de a alege sa fie alaturi de unul dintre parinti, acesi copii simt un disconfort generat de „împartirea” loialitatii fata de ambii parinti.