Implicarea tatalui poate reduce mortalitatea infantila

12:08, 10 August 2011 publicat în Tati

In Saptamana Mondiala a Alaptarii nu i-am uitat pe tatici si ii invitam la un atelier gratuit sustinut de doamna dr.Oriana Goleanu de la Fundatia pentru Ajutor Medical “Profilaxis” Timisoara. Atelierul, organizat de Asociatia Hands Across Romania si Asociatia pentru Nastere Naturala si Alaptare (ANNA), care va fi practic un ghid pentru tatal zilelor noastre, va incadra teme precum: tranzitia de la viata de cuplu la viata de parinti; roluri, asteptari si impartirea sarcinilor intre parinti;

Sau, pe fondul unei relatii dificile cu propriul tata. Acest lucru transpare cel mai adesea din pozitia declarata: „Eu nu voi fi niciodata ca tatal meu!” Fiind o pozitie extrema, are potentialul de a genera noi si noi conflicte interioare in pragul deciziilor vizavi de copil. Uneori, aceste sentimente puternice care umbresc perfetiunea logicii se strecoara in relatia de cuplu generand conflicte intre cei doi parinti.

“Nasterea este momentul culminant care instituie o noua ordine in noua familie. Cuplul a devenit o familie, sotii, au devenit parinti. Bebelusul atrage toate privirile, toate simturile.

Citeste si:
Lecție deschisă de astrologie: 10 lucruri pe care vrem să le știi...
Lecție deschisă de...

Tatal se surprinde pe el insusi cum tresare in prima noapte cu bebelusul acasa la fiecare zgomot care vine dinspre patut. Bebelusul nu este numai in centrul atentiei celor doi parinti, ci a tuturor bunicilor, a tuturor apropiatilor. Tatal este pus sa faca tot felul de indeletniciri pentru ca bebelusul are nevoie, pentru ca mama are nevoie. Uneori nu prin cele mai bune tehnici de comunicare.

Raspunsurile pe care tatal le gaseste, reactiile lui, parca nu mai multumesc pe nimeni si atunci incep sa se strecoare indoielile.” sustine Claudia Necula, psihoterapeut ANNA.

Citeste si:
Cofetăria pentru produse fără gluten L’Amande are în plan pentru...
Cofetăria pentru produse fără...

Apar momente in care simte ca spatiul ii este invadat, ca timpul nu mai este al lui, ca cea pe care o iubeste nu mai e la fel. Si cu toate acestea, cu toate frustrarile si limitarile care deriva din aceasta noua ordine, bebelusul il atrage ca nimic altceva. Se surprinde contemplandu-l, urmarindu-i atent miscarile degetelor sau ritmul respiratiei in somn. Bebelusul il transforma. Din imagine, inchipuire, a devenit realitate, o realitate parte din el.

Uneori acesta trecere este traita cu mai multa incantare si cu mai putina intristare. Alteori insa, atunci cand nesigurantele sunt prea dificil de gestionat sentimentele ambivalente devin persistente, senzatia de „nu-mi gasesc locul” se accentueaza, retragerea poate parea cea mai buna solutie si relatia dintre cei doi parinti are de suferit.

Exista o solutie pentru toate aceste dificultati: comunicarea. Dar ca sa putem sa comunicam, mai intai trebuie sa aflam ce vrem sa comunicam. Adica sa descoperim ce se afla in spatele tuturor acestor trairi. Apoi sa ne dam seama de cea mai buna cale prin care le putem impartasi celor care ne sunt aproape. Dupa ce si acest lucru se intampla, raspunsul la intrebarea „Si eu ce fac?” se va revela de unul singur.
Un studiu realizat de Universitatea de Sud Florida in anul 2010 releva cat de important este rolul tatalui.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri