Simturile nou-nascutului

Sensibilitatea nou-nascutului se realizeaza prin intermediul analizatorilor organismului. Analizatorii sunt structuri care ajuta la integrarea organismului in mediul inconjurator. Organele de simt, prin intermediul analizatorilor, in functie de stimulii externi pe care ii primesc, trimit informatiile la centrii nervosi.

Echilibrarea organismului si adaptarea acestuia la conditiile si variatiile mediului inconjurator depind de gradul de dezvoltare al analizatorilor nou-nascutului.

Gustul

Simtul gustativ este bine dezvoltat la nou-nascut, deoarece maturarea sa s-a realizat inca din timpul vietii intrauterine. Imediat dupa nastere, bebeii pot face diferenta intre cele 4 gusturi principale: dulce, amar, sarat si acru.

Oamenii de stiinta au demonstrat ca ritmul in care suge nou-nascutul la sanul mamei (suge in mod continuu fara pauze sau cu pauze mai putine, sau ritmul suptului este unul lent) este in stransa legatura cu placerea sau neplacerea pe care i-o produce gustul laptelui.

Inca de la nastere, cel mic are capacitatea de a comunica non-verbal cu cei din jurul sau prin intermediul expresiilor fetei, aratandu-si preferintele gustative.

Mirosul

La fel ca si analizatorul gustativ, cel olfactiv este bine diferentiat la sfarsitul celor 9 luni de sarcina, astfel ca nou-nascutul este capabil sa diferentieze mirosurile.

Deoarece vazul nu este foarte bine dezvoltat la nou-nascuti, micutii hraniti la san sunt capabili sa-si recunoasca mama prin intermediul mirosului pielii acesteia. Bebelusii hraniti exclusiv cu biberonul nu sunt capabili sa diferentieze mirosul mamei de cel al unei persoane straine.

Bebelusul isi poate comunica preferintele in ceea ce priveste mirosurile, la fel ca si in cazul gusturilor, prin intermediul expresiilor fetei.

Studiile facute au aratat ca, la stimuli olfactivi puternici, chiar si copiii nascuti prematuri au reactionat. Prin cresterea activitatii cardiace, a frecventei respiratorii si a schimbarilor in expresia fetei, prematurii si-au aratat placerea sau neplacerea provocata de anumite mirosuri.

Auzul

Dezvoltarea aparatului auditiv incepe in viata intrauterina si este aproape definitiva la sfarsitul sarcinii. La nastere, lichidul amniotic inunda urechea nou-nascutului, resorbindu-se 2 sapatamani mai tarziu. Lichidul actioneaza ca un izolator fonic, incetinind transmiterea sunetelor, astfel ca pana la 2-3 saptamani auzul nou-nascutului nu este foarte ager. La 3 saptamani de la nastere, copilul identifica sunete si intoarce deja capul spre sursa de unde se apropie acestea.

---

---