Abuzul emotional si copiii-bonsai

Editura Publisol vă invită să descoperiți universul copiilor

9 Octombrie 2024

Rutinele la copii – beneficii și importanță

19 Septembrie 2024

15 Decembrie 2008 publicat în Copil

Intre abuzurile savarsite impotriva copilului, abuzul emotional este cel mai frecvent intalnit, este cel mai insidios, cel mai greu de dovedit si are consecinte multiple, variate, multe extrem de grave, ce lasa urme pentru tot restul vietii, afectand dezvoltarea copilului pe multiple planuri � afectiv, intelectual si chiar fizic.

Abuzul emotional are asupra victimei efectul unei adevarate “spalari” a creierului; aceasta ajunge sa-si piarda incredere in sine, respectul de sine, sentimentul propriei valori, sa se indoiasca de perceptiile sale, de judecata sa, de capacitatile si abilitatile sale, sa depinda in intregime de agresor, chiar daca ii este frica de acesta.

Tipuri de abuz emotional

1. Asteptari abuzive. Agresorul isi asalteaza vesnic victima cu solicitari nerezonabile si ii pretinde acesteia sa puna cererile sale in fruntea listei sale de prioritati. Oricat de mult se straduieste victima sa raspunda acestor solicitari, agresorul nu e niciodata multumit si isi supune victima unor dusuri de bombaneli, reprosuri, critici. “Nu pleca la petrecere, nu ma simt bine. Daca pleci si mi se face rau, ce ma fac? Aha, da, tii mortis sa pleci… La ce sa ma astept de la tine ? Tie niciodata nu-ti pasa de mine. »

2. Etichetare. « Esti un lenes/copil rau/prost. » sau « Tampitule ce esti/ Raule ! » sunt forme de etichetare frecvent intalnite. Copilul este calificat, i se pune o eticheta pe care el, culmea, ulterior va face tot posibilul sa o merite, sa dovedeasca faptul ca, intr-adevar, asa este : prost, lenes, rau etc.

3. Poreclire. Urecheat, dintos, cracanat, slabanog, nasos, lungan etc sunt numai cateva exemple din poreclele cu care fratii, dar si unii parinti ii “gratuleaza” pe alti membri ai familiei. Chiar daca noua ni se pare ca o facem cu dragoste, copilul s-ar putea sa sufere si, mai mult, sa aiba o parere deformata despre sine, sa-i cultivam un adevarat complex de inferioritate care sa-i afecteze imaginea de sine, increderea si chiar respectul de sine. O fetita careia toti ii spun ca e nasoasa ar putea creste ca tanara femeie acceptand un barbat care o trateaza umilitor, abuziv, doar pentru ca i-a facut “favoarea” de a se uita la ea, asa nasoasa cum e.

4. Blamarea, acuzarea, amenintarea, critica ofensatoare, sarcasmul muscator, invalidarea (nu te pricepi/nu poti/iar n-ai facut bine/tu niciodata nu reusesti sa faci ceva ca lumea) exagerarea greselilor cultiva victimei sentimentul propriei neputinte, senzatia ca nu se pricepe la nimic, ca nu e buna de nimic. Inclusiv replici aparent inocente de genul “eu stiu cel mai bine” sau “vezi, ti-am spus eu ca asa o sa se intample, nu m-ai crezut!” au, in timp, prin repetare, acelasi efect.