Divortez! Ce se va intampla cu copiii mei...

Un nou studiu evidențiază rolul esențial al mamelor în reducerea obezității infantile prin activitate fizică

20 Septembrie 2024

Mameloane plate – sfaturi pentru alăptare

6 Iunie 2024

22 Iunie 2011 publicat în Mami

Separarea de partener sau de familie este o situatie din ce în ce mai des întâlnita în societatea noastra.

Conflictele din familie creaza terenul favorabil aparitiei si dezvoltarii carentelor afective si morale, afecteaza procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza gradului ridicat de sensibilitate crescutei lor sensibilitati, recepteaza si-si traiesc deosebit orice conflict dintre parinti.

Efectul imediat si principal al relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor îl constituie devalorizarea modelului parental si, totodata, pierderea identificarii cu acest model. Modelul parental în aceste situatii poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model "negativ" care, treptat, poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.

Cei mai multi copii reactioneaza la divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta, mai mult sau mai putin vizibile. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plânge mai usor decât in mod obisnuit. Devin dintr-o data mai tematori cu privire la clipele separarii, cum ar fi momentul lasarii la gradinita sau atunci când trebuie sa mearga la culcare. Pot aparea chiar si schimbari in obiceiurile culinare, semn ca cei mici trec printr-un moment dificil. Divortul parintilor este o trauma majora pentru copii, care nu inteleg de ce unul dintre parinti trebuie sa-i paraseasca. Iar psihologii spun foarte limpede: copiii ai caror parinti s-au despartit au mari sanse sa treaca printr-un divort la rândul lor.

Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, îsi pierde încrederea în parinti, se simte lipsit de protectia împlicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil în fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din parinti nu îsi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci când copilul este pus sa aleaga între mama si tata. Copilul nu este o fiinta rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului.