In acest caz, propriul stil de disciplinare ridica un semn de intrebare. Acest lucru nu inseamna ca parintii gresesc, ci ca trebuie sa abordeze o metoda diferinta prin care copilul sa isi asume responsabilitatea asupra ceea ce a facut si sa nu simta ca ii este frica daca spune adevarul. In aceste situatii, parintii pot discuta deschis cu copilul, fara a-l intreba lucrurile suplimentare care il fac sa se simta neplacut. Disciplinarea copilului printr-o metoda blanda poate ajuta foarte mult un copil care se teme de pedepse.
Cand acest tip de comportament necesita ajutor
Am stabilit ca minciunile, in general, nu sunt un motiv foarte mare de ingrijorare in randul copiilor pentru ca fac parte din dezvoltarea lor si din comportamentul tipic pentru un copil. Mai mult, majoritatea copiilor care mint, vor creste si vor inceta sa mai minta. Toti adultii au mintit atunci cand au fost copii. Motive reale de ingrijorare apar atunci cand acest comportament nu se schimba, cand copilul minte constant, cand minte legat de lucruri foarte serioase din viata lui etc. In aceste cazuri, minciunile nu mai sunt nevinovate si sfatul lui specialist poate fi necesar.
De ce ajung femeile din România la psiholog. ”Trăim într-o cultură în care femeia e învățată să pună nevoile celorlalți înainte”
Metroul bucureștean scurtează drumul spre prevenția cancerelor asociate infecției cu HPV
“Love Fair”, târgul caritabil care schimbă soarta animalelor fără stăpân
Țările din Europa în care se fac cele mai multe transplanturi de celule stem. Pe ce loc e România?