ghid pentru o viaţă împlinită

Dilema parintilor cat de autoritari sa fiti cu cel mic?

Atunci cand autoritatea parintelui isi face simtita necesitatea exista tendinta fie de prea putin ceea ce duce la alintare fie de prea mult ceea ce duce la perturbarea comportamenului copilului. Cum putem alege calea de mijloc?

Atunci cand autoritatea parintelui isi face simtita necesitatea exista tendinta de a fi prea putin autoritari – ceea ce duce la alintare – fie de fi prea prea autoritari – ceea ce duce la perturbarea comportamenului copilului. Cum putem alege calea de mijloc?

parinte autoritarEducatia copiilor necesita disciplinare si aceasta se cladeste pe echilibrul dintre doua parti: dragostea neconditionata si autoritatea.

Dragostea este fireasca pentru fiecare parinte si prin aceasta isi ocroteste copilul si incerca sa ii ofere tot ceea ce este necesar pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului, atat fizica, dar si psihica.

Autoritatea insa necesita fermitate, alegerea unor decizii prin care copilul invata si intelege anumite comportamente, aplicarea consecintelor si respectarea deciziilor luate (adesea parintii nu isi respecta cuvantul). De asemenea a educa un copil inseamna ca mai intai parintele sa-i fie un bun exemplu.

Copilului ii trebuie clar prezentate, pe intelesul lui, valorile familiale, dar si sociale. Marea confuzie care apare insa in educarea copiilor se produce intre fermitate si duritatea. Fermitatea reprezinta maniera de prezentare a unei situatii prin motivatie, ci nu prin impunere sau porunca, prin explicare astfel incat copilul sa inteleaga de ce este adoptata acea reactie ci nu alta. Aceasta necesita blandete si rabdare fata de copil, dar si respectarea deciziilor. De exemplu daca micutul a stricat ceva, poate fi privat de o jucarie sau, daca a facut mizerie, va trebui tot el sa faca si curatenie (chiar daca mama vine in urma lui si reia curatenia) – ideea de baza este ca micutul sa inteleaga valorile lucrurilor ce il inconjoara, precum si valoarea gesturilor sau a cuvintelor.

Duritatea apare atunci cand copilului i se porunceste, i se impune, fara a i se explica. Micutul nu intelege astfel unde greseste, ci doar ajunge sa se autoinvinovateasca si sa se considere o povara pentru parinti. Astfel comportamentul copilului se modifica in rau, el devine interiorizat, timid, speriat, ca mai apoi sa prezinte chiar simptome fizice, cum este enuriazisul (urinarea nocturna). Lucrurile se complica atunci cand copilul este comparat cu fratele sau chiar cu alti copii care sunt “mai buni” intr-un fel sau altul.

Cealalta extrema consta in abtinerea de a exercita cea mai maica autoritate in fata copilului, fie din slabiciune caci nu suporta sa isi vada copilul suparat, fie pentru ca se tem sa nu piarda si ultima particica de dragoste pe care copii o manifesta fata de ei (aceasta a doua situatie apare cu precadere in cazul adolescentilor care deja au ajuns la varsta cand singuri pot lua decizii si aleg un comportament rebel). Adesea se intampla ca parintii care si-au rasfatat copiii sa se confrunte in adolescenta acestora cu diverse probleme (fumat, distractii, lipsit noaptea de acasa, note nesatisfacatoare la scoala, preocupari care le depasesc varsta etc.) si cer, depasiti de situatie, ajutorul dirigintilor sau chiar psihologilor sau medicilor.

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Dilema parintilor cat de autoritari sa fiti cu cel mic?.


Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.