Separarea de partener sau de familie este o situatie din ce în ce mai des întâlnita în societatea noastra.

Pentru copiii din familia în care exista diferite forme de violenta, divortul reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar în sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.

Cu toate ca sistemul juridic lucreaza conform principiului ca-i mai bine pentru copil, el rezolva doar partial situatia, mai ales cu privire la litigiile legate de custodia si intretinerea copiilor. Pentru acest motiv s-a cazut de acord pentru binele persoanelor implicate, mai ales pentru copii sa functioneze institutia numita medierea divortului formata din persoane specializate (asistenti sociali, consultanti si terapeuti maritali) ce au drept sarcina asistarea cuplului în timpul si dupa proces pentru a-si rezolva problemele personale, juridice, legate de custodia si întretinerea copiilor .

Copiii mici sunt puternic marcati de divortul parintilor, unii devin mai neascultatori, agresivi, sau mai putin afectuosi. Unii copiii de vârsta prescolara pot reactiona devenind foarte dependenti de parinte sau tematori cu privire la momentele sapararii. (de ex. atunci când sunt lasati la gradinita sau la scoala sau când trebuie sa mearga la culcare). Schimbarile în obiceiurile lor de a mânca sau dormi sunt adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plânge mai usor decât în mod obisnuit.

Comportamentul regresiv cum ar fi suptul degetului mare sau folosirea din nou a unui limbaj de bebelus sunt de asemenea manifestari frecvente. Enurezisul este de asemenea un semn obisnuit de suferinta emotionala si poate fi expresia anxietatii sau furiei. Uneori copiii manifesta probleme fizice, cum ar fi dureri de cap sau dureri de stomac. Aceste simptome nu trebuie trecute cu vederea iar atunci când ele persista copilul trebuie dus la medic si la psiholog.

Divortul parintilor îi afecteaza în mod diferit pe copii, în functie de vârsta acestora. Astfel, copiii mici, de 6-8 ani, nu au capacitatea de a face diferenta dintre propriile nevoi si nevoiile parintilor, neîntelegând de ce acestia nu mai pot convietui. Despartirea de un parinte produce tristete, frustare si sentimentul pierderii, chiar daca parintele absent îsi petrece o parte din timp cu copilul aflat în custodia caluilalt sot. Adesea, acesti copii se simt abandonati, considera ca nu mai sunt iubiti de parintele absent. Reactiile lor sunt însotite de stari de tristete si, în anumite cazuri, chiar de furie fata de parintele plecat, pentru ca au fost parasiti. Nestiind cum sa-si manifeste nemultumirea, acesti copii au reactii nepotrivite fata de parintele custode, fata de alti membri ai familiei, fata de alti copii sau chiar fata de profesori.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri