Ce trebuie sa stii despre recuperarea postcezariana

Cezariana este insa o interventie chirurgicala si nu este tocmai una minora, asadar recuperarea va presupune cateva elemente care trebuie respectate si care nu sunt tocmai placute pentru proaspata mamica. Insa pentru a evitat complicatiile si alte probleme care pot sa apara dupa o nastere prin cezariana este bine sa stiti la ce sa va asteptati si cum sa reactinati in diversele situatii.

Recuperarea dupa cezariana - in spital

Viitoarei mamici i se face o anestezie epidurala unde tehnicile moderne au introdus si morfina, ceea ce diminueaza semnificativ durerea mamicii dupa nastere. Anestezia generala necesita si sustinere respiratorie, se face cateter uretral si se folosesc si liniile de perfuzie.

Dupa trezirea din anestezie mamica poate simti amorteala importanta a corpului, dar cu fiecare minut ce trece incepe sa resimta degetele, sa le miste usor, apoi sa isi simta tot corpul. Initial durerile resimtite dupa anestezie nu sunt foarte puternice fiinca efectul anesteziei inca exista, dar ulterior sunt din ce in ce mai mari, asadar nu va sfiiti sa cereti asistentelor un calmant daca intr-adevar va simtiti rau.

Asistenta va poate pune sa tusiti usor, dar cu o perna pe burtica unde fost facuta incizia, pentru a expectora posibilul lichid acumulat in plamani in timpul anesteziei. Este posibil sa simiti dinainte sa va spuna asistenta nevoia de a tusi, asadar este bine sa stiti ca la orice mic efort ce implica muschii abdominali va trebuie sa folositi perna cu care va presati usor burtica: tuse, stranut, mici eforturi de mobilizare, de ex ridicarea din pozitie orizontala in cea verticala etc. De fiecare data cand tusiti sau stranutati ori faceti un efort abdominat in primele 5 zile dupa operatie este recomandat sa folositi perna pentru a nu rupe prin presiunile abdominale incizia suturata.

Pansamentele va vor fi schimbate zilnic si igiena la locul inciziei trebuie respectata cu sfintenie ca rana sa nu se infecteze.

Moblilizarea din pat trebuie facuta cat mai repede, pentru ca cu cat mergeti mai repede, cu atat riscul ca sangele care stagneaza in picioare si solduri sa faca cheaguri (trombi) este mai mic. Acesti trombi pot migra in organism si astupa vase cu calibru mai mic, cum sunt cele cerebrate (rezultand accidentul vascular cerebral) sau cele ale inimii (infarct miocardic), ale rinighilor (infarct renale) etc.

---

---